Costumul romanesc a suferit de-a lungul timpurilor mai multe transformari, dar el si-a pastrat in linii mari forma mostenita, simpla, functionala.  Astfel, a dobandit unele particularitati, unele diferentieri, mai ales in ornamentatie, care au dus la stabilirea urmatoarelor tipuri de ie:


    ♦ Ia cu altita, incret si rauri

    ♦ Ia cu tabla

    ♦ Ia cu sire si umeras

    ♦ Ia cu pui peste cot

    ♦ Ia cu platca

    ♦ Ia cu platca la gat


Ia cu altita, incret si rauri, este ia specifica Olteniei, Munteniei si Moldovei. Se croieste in patru foi, fara nici o rascroiala, doua foi se folosesc pentru piepti, si doua pentru maneci, clini, broschite, guler. Foile se incretesc la gat cu ajutorul gulerului, se ornamenteaza cu motive  florale.

Altita este campul ornamental dispus orizontal pe umar, in fasii, are o latime de circa 10,5 cm. Sub altita sta incretul dispus transversal, cu latimea de 4-6 cm. Incretul se lucreaza cu alb-crem, mai rar in combinative cu alte culori.

Randurile sau raurile, in numar de trei pornesc din incret pana jos la mana. Uneori randurile se plaseaza in pies, in diagonala ( Moldova ).  Jos la mana, ia prezinta banta sau maneca larga.


Ia cu tabla este specifica Hunedoarei si Banatului. Ornamentul principal este tabla, care se plaseaza pe toata maneca, pornind de sus de ma maneca pana jos la fodor. Ia traditionala nu prezinta altita. Tabla de Banat porneste de sus de pe umar pana deasupra cotului. Motivul ornamental este motivul geometric. Punctul specific Hunedoarei este ateste, iar al Banatului, punctual nemtoaicelor sau taietura.


Ia cu sire si umeras este specifica sudului Transilvaniei, (Sibiu, Orastie, Valea Jiului, Fagaras). Se croieste ca si celellalte ii din patru foi incretita la gat. Ornamentel e in forma de sire care pornesc  din umar, peste ele, transversal, se plaseaza umerasul,, reminiscenta  a vechii altite. Tipul nou de ie prezinta ornamentul numit ciocanele, dispus vertical in forma de panglica, printre care se vad motive florale stilizate.


Ia cu pui peste cot cuprinde aria Muntilor Apuseni, zonele Bistrita-Nasaud, Valea Gurghiului. Se croieste din patru foi, care se incretesc la gat prin gulerul iei. Pui peste cot, ornamentul principal se plaseaza peste cot, orizontal. Ca si puncte de cusatura specifice se folosesc: punctul peste fire, gurita papusii. Ia cu pui peste cot se poarta cu catrinta specifica Transilvaniei.


Ia cu platca, este ia de Oas, al carei croi se desprinde de tipul croiului amintit pana aici, adica din cele patru foi fara rascroiala, incretite la gat. Ea are platca mare, patrata, pentru a nu strica aspectul ornamentului, femeia ii taie gura la spate, si nu in fata ca si la celelalte ii.
Ornamentul principal este ornamental geometric, care se distribuie pe platca. Ca puncte specific se folosesc  punctele peste fire, zbarciog nemtesc, si o serie de tighele perfecte care dau impresia a fi cusute la masina.


Ia patrata la gat, se abate de la croiul iei romanesti si o gasim in Maramures. Ea se croieste din doua foi, pentru fata si spate. Se rascroieste la gat in forma patrata. Manecile largi se incretesc la umar si jos la mana cu creturi de o mare valoare artistica.
Ornamentarea camasii se face cu motive simple, geometrice si florale. Ca puncte specific se folosesc punctul inaintea acului, pe care se bazeaza creturile, taietura (feresti), nemtoanele. Ia se poarta cu cele doua zadii, asezate in fata si in spate, tesute in scoarta, acestea se ornamenteaza cu dungi late in; portocaliu, rosu,violet, pe fond negru.